sâmbătă, decembrie 31, 2011

sâmbătă, decembrie 10, 2011

39 de trepte

Dupa aproape doi ani, am fost iarasi la teatru. Intr-o seara, mi-am facut curaj si am coborat la Romana sa-mi iau un bilet doar pentru mine, fara a avea nici o idee ce piese se joaca si in ce distributie. Am citit cateva titluri iar "39 de trepte" imi suna familiar desi nu vazusem filmul lui Hitchcock si nici nu citisem cartea.

Acasa cand am ajuns, am aflat ca era o comedie si, cum mie comediile nu-mi placa, mi-am dat seama ca am tras o  carte necastigatoare. Si totusi, actorii s-au descurcat de minune iar piesa per ansamblu mi-a adus aminte de copilarie cand inventam si noi tot felul de povesti si orice se putea transforma in masina, in tren, in mancare si bautura chiar daca in realitate era doar un scaun sau o piatra invelita in frunza ... Ar fi fost ca si cum as fi asistat la un joc din copilaria mea daca nu ar fi existat atatea aluzii sexuale care de-a dreptul m-au scarbit. Pacat ...



Ferenc Pataki







link

Nehotarare

Privesc in jur si ma minunez de fiecare data cum de au oamenii astia atata vointa si  atata energie caci la mine totul ramane in stadiu de vis. Mi-ar fi trebuit poate o bagheta magica care sa faca totul simplu. Daca trebuie sa ma zbat niciodata n-o sa mi se para ca visul meu merita atata efort pentru ca, in fond, nu iau nimic cu mine: nici casa, nici masina, nici distractie, nici studii. Daca am fi fost nemuritori altfel s-ar fi pus problema dar asa  nu pot sa inteleg cum ceilalti pot ignora moartea, pot sa-si faca planuri si sa lupte pentru visele lor. 

Mi-as dori si eu casa mea, sa mi-o decorez cum imi place: sa am un dulap incapator, un pat moale, o camera numai pentru pictat, o masina de spalat functionala, o masa de calcat, o biblioteca doar a mea...Dar toate astea pentru mine inseamna multi bani, munca si iar munca si timp liber mai deloc. Iar daca nu sunt dispusa sa fac compromisul asta pentru ceva atat de efemer, ce e de facut?

Uneori am impresia ca daca nu pot avea casa asta nu-mi pot implini nici unul din celelalte vise iar alteori, din contra, mi se pare ca daca m-as indatora as fi legata de maini si de picioare cu tot cu visele mele si n-as mai avea liniste.

Sunt debusolata si in conditiile astea nu cred ca o sa pot vreodata sa iau vreo hotarare iar visele mele tot inchise in sertar vor ramane. 
Deprimant.